iWell Guard

Iudaism, ființe și tradiție

Ființe din tradiția iudaică în lexiconul iWell. Tradiție iudaică din Antichitate. Angelologia literaturii Hekalot și Kabbalah, demonologia din Talmud și Midrash.

Asmodai - Dämonen aus der Judentum-Tradition, historisch-illustrativ

Tora, mistică și ființe kabbalistice

Iudaismul este structural monoteist, unicul Dumnezeu al Torei se află în centru, fără panteon. Cu toate acestea, tradiția iudaică cunoaște un spectru bogat de ființe spirituale: îngeri (Malachim), demoni (Shedim, Mazzikim) și, în tradiția mistică, ierarhii mai complexe.

Doctrina îngerilor este bine atestată biblic: Mihail, Gavriil, Rafael și Uriel ca cei patru arhangheli, Serafimii și Heruvimii ca ființe cerești în jurul tronului.

Tradiția rabinică și cabalistică ulterioară a dezvoltat aceste structuri: Metatron ca „micul YHWH”, Sandalfon ca corespondentul său, alături de îngerii sferelor individuale (Sefirot).

Demonologia provine din iudaismul post-exilic cu influență babiloniană: Lilith ca demonă a nopții, Asmodeu ca rege al Shedimilor, Azazel ca demon al deșertului.

Magia magiei iudaice medievale (Sefer Raziel, Sefer Yetzirah) și Cabala (Zohar, școala lurianiană) au dezvoltat sisteme elaborate de protecție și invocare. Trachtenberg și Scholem sunt autorii de referință din perspectiva științei religiilor pentru acest strat.

Încadrare

Perioadă: Antichitate până în prezent, cu faze antică, talmudică, medieval-kabbalistică și hasidică.

Răspândire: Orientul Mijlociu, bazinul mediteranean, Europa Centrală și de Est, America de Nord, diaspora mondială.

Surse: Tanah, Talmud (Bavli, Yerushalmi), literatura midrashică, Sefer Hehalot, Zohar, literatura hasidică.

Panteonul și clasele de ființe: arhangheli (Mihail, Gavriil, Uriel, Rafael, Metatron), demoni (Lilith, Asmodai, Samael, Shedim).

Istorie și panteon

Iudaismul este cea mai veche religie monoteistă abrahamică și a apărut în Levant în jurul anului 2000 î.Hr. Biblia ebraică (Tanah) documentează o evoluție de la politeismul timpuriu spre un monoteism riguros; îngerii (Malachim) sunt mesageri ai lui Dumnezeu, nu puteri autonome.

Odată cu exilul babilonian (secolul al VI-lea î.Hr.), speculația angelologică s-a intensificat. Mistica Hekalot (secolele III-VI) a dezvoltat tehnici pentru experiența vizuală a tronurilor cerești, iar Kabbalah (din secolul al XII-lea) a sistematizat doctrinele metafizice (Sefirot, numele divine).

Mișcările hasidice ulterioare au democratizat experiența mistică. Iudaismul este descentralizat și nu mai are o castă preoțească de la distrugerea Templului în 70 d.Hr.; rabinii au preluat autoritatea spirituală.

Ființe în viața cotidiană

Practica cotidiană iudaică s-a concentrat multă vreme pe studiul Torei, pe rugăciune și pe respectarea celor 613 porunci (Mitzvot). Practicile mistice au constituit multă vreme o preocupare a elitelor, devenind mai accesibile prin hasidism. Amulетele și obiectele de protecție (Tefilin, Mezuza) sunt considerate obiecte religioase cu putere protectoare.

Practicile de exorcism există din Antichitate și sunt documentate în Evul Mediu și în Epoca Modernă Timpurie. Momentele șamanice (profeție, minune) sunt atestate în Biblie, dar au fost ulterior marginalizate teologic.

Iudaismul popular al multor culturi a integrat credințe locale în spirite și demoni. Rolurile preoțești-mediale (preoți cu Urim și Tumim) au existat timpuriu, dar au fost eliminate ulterior.

Semnificație actuală

Iudaismul rămâne o religie vie, cu aproximativ 15 milioane de adepți. Curentele conservatoare și ultraortodoxe păstrează tradițiile mistice și kabbalistice, în timp ce iudaismul reformat le-a abandonat sau secularizat. Personalități precum Madonna au popularizat un ezoterism kabbalistic exoticizat, care are puține în comun cu practica tradițională.

Academic, mistica iudaică este intens cercetată. Literatura și cinematografia valorifică supranaturalul iudaic (Golem, Dybbuk) ca motive culturale. Mișcările sioniste au secularizat parțial tradițiile religioase, iar trauma Shoah a marcat spiritualitatea iudaică modernă.

Aprofundare

Tanah și Tora orală

Tradiția iudaică se întemeiază pe Biblia ebraică (Tanah) și pe Tora orală, consemnată în scris în Mișna începând din secolul al II-lea d.Hr. și în Talmud începând din secolul al V-lea.

Tora cunoaște un singur Dumnezeu (JHWH) și este în același timp remarcabil de deschisă față de îngeri, demoni și ființe supranaturale. În scrierile post-biblice, sistemul este extins considerabil.

Kabbalah și Sefirot

Tradiția kabbalistică, identificabilă din secolul al XII-lea în Provence și în Spania, s-a construit pe curente mistice mai vechi; Zohar-ul (sec. XIII) a devenit opera centrală.

Cele zece Sefirot structurează realitatea de la Keter (Coroana) până la Malchut (Regatul). Pe lângă acestea, Kabbalah cunoaște Sitra Achra, „cealaltă parte”, cu Lilith, Samael și Klipot.

Demonologia Aggadei

Demonologia rabinică este surprinzător de bogată. Talmudul menționează diverse clase de demoni: Shedim, Mazzikim și Lilin. Lilith, introdusă în Alfabetul lui Ben Sira ca prima soție a lui Adam, a devenit figura cea mai proeminentă.

Asmodeu apare în Cartea lui Tobit ca demon al destrămării căsătoriei, iar în Talmud ca rege al demonilor. Acest material a influențat masiv demonologia creștină și islamică.

Obiceiuri populare și cultură a amuletelor

Religia populară iudaică cunoaște amulete (kameot) împotriva lui Lilith și a deochiului (ayin hara), simboluri ale mâinii (Hamsa), Mezuza la capsula de pe stâlpul ușii și spargerea paharului la nuntă.

Practicile Ba’al Shem-ului și ulterior ale Ba’al Shem Tov-ului îmbină doctrina mistică cu religia populară.

Literatură de referință (Știința comparată a religiilor):

  • Hanegraaff, Wouter J. (Ed.): Dictionary of Gnosis and Western Esotericism. Brill, Leiden 2005.
  • Smith, Jonathan Z.: Map Is Not Territory. Studies in the History of Religions. Brill, Leiden 1978.

Alte lucrări de referință în lista bibliografică.

Întrebări frecvente despre structura de ființe din iudaism

Ce demoni cunoaște mitologia iudaică?

Tradiția iudaică cunoaște o serie de demoni numiți din Talmud, Midrash, literatura Hekalot și Kabbalah medievală. În Biblia ebraică, demonii sunt rareori numiți direct, explicit doar Azazel (demon al pustiei în ritualul de ispășire) și Lilith (Isaia 34,14).

Dintre demonii post-biblici se numără Lilith (demonă a nopții), Asmodai (regele demonilor) și Dybbuk (spiritul unui defunct care posedă un om viu), precum și clasele generale ale Shedim-ilor și Mazzikim-ilor.

Ce sunt Shedim și Mazzikim?

Shedim și Mazzikim sunt clasele generale de spirite vătămătoare în literatura rabinică. Ele acționează în fisurile dintre lumea oamenilor și lumea spiritelor, predilect noaptea, în locuri impure și în perioadele de tranziție ritual sensibile.

Talmudul le tratează ca puteri real existente, dar care nu trebuie temute, atâta timp cât se respectă Halaha și normele de puritate.

Obiecte de protecție în această tradiție culturală

Tradiția iudaică protejează cu Mezuza pe stâlpul ușii, pandantive Hamsa purtate pe corp, curele de Tefilin la rugăciune și formule nominale Schemhamphorasch.

Pandantivul iWell Guard se înscrie în această linie cultural-istorică a obiectelor de protecție purtabile, într-o arhitectură materială contemporană, fabricat în Germania. 41 de straturi, aur veritabil, platină, argint. Drept de returnare în termen de 30 de zile.

Experiențele personale pot varia. Nu este un dispozitiv medical. Nu constituie o promisiune terapeutică.

Mitologia iudaismului este alcătuită din narațiuni biblice, interpretare rabinică, Aggada Talmudului, precum și din tradiții kabbalistice și mistice.

Din perspectiva științei religiilor, ea cuprinde relatări despre creație, ierarhii angelice, figuri demonice precum Lilith și Asmodai, precum și motive escatologice. Aceste tradiții nu sunt unitare, ci s-au dezvoltat în cadrul unui discurs secular de secole între Tora, Midrash și mistica ulterioară.

Simboluri de protecție din iudaism

Lexiconul simbolurilor de protecție tratează pe pagini separate mai multe semne și obiecte din iudaism: Chai, Steaua lui David, Amuleta kabbalistică, Amuleta Lilith, Firul roșu, Tabloul Schiwiti și Sigiliul lui Solomon. O perspectivă de ansamblu transculturală oferă pagina dedicată simbolurilor de protecție.