iWell Guard

Gies, vraja cu turnare ca practică magică vătămătoare

Gies este o practică rituală vătămătoare (praxis dăunătoare) care urmărește să provoace boală sau moarte prin otrăvire, contaminare sau transfer magic de substanță. Atestări se găsesc în texte cuneiforme babiloniene vechi, tradiții europene de fitoterapie, iatromantie și studii de teren antropologice din culturi africane și oceanice.

Granița dintre efectul farmacologic, manifestarea psihosomatică și cauzalitatea magico-spirituală este amestecată din perspectivă cultural-istorică și adesea imposibil de trasat pentru observatorul modern. Cercetarea modernă distinge cu greu între efectul observat și credința cultural-magică.

PracticăTranscultural

Cuprins

Gies — Gift- und Gießzauber

Prezentare succintă (listă de definiții)

Tip: Magie populară / practică magică Clasă: GIES / Magie a turnării Răspândire: Germanică, nord-germană, scandinavă (posibil, cu răspândire locală) Caracteristici principale: manipularea substanței, aranjarea tiparelor, intenție directă, transmitere orală, teorie redusă Subcategorii înrudite: practici, vrăjitorie, magie populară, Magie simpatetică, citirea omenelor

Practicile Gies cuprind vrăji cu turnare și otrăvire în credința populară, vrăji vătămătoare prin picurarea unei substanțe lichide pe prag, toc de ușă sau vite.

Concept și delimitare

GIES este o formă practică de magie populară, nu o magie înaltă sau teoretică. Se deosebește de Goetia (scrisă, sistematică, demonică, structurată) sau de magia înaltă (filozofică, complexă, academică) prin faptul că este transmisă oral, pragmatică și locală.

GIES este adesea inconștientă: o bunică face un tipar cu coji de ouă fără să știe că practică o tradiție magică antică, sau o face în mod automat. Se deosebește, de asemenea, de Wicca modern sau de magia naturală prin caracterul ei concret: fără teorii despre chakre sau metafizica energiei, ci intenție directă și manipulare fizică a substanței.

Exemple cultural-istorice

Formele exacte ale practicii GIES sunt greu de reconstituit, deoarece tradiția era orală și a fost asociată cu persecuția și pedeapsa capitală în timpul proceselor de vrăjitorie. Dosarele proceselor de vrăjitorie menționează în mod repetat femei care practică vrăji cu coji de ouă, ierburi, salivă sau sânge, posibil forme ale GIES.

O variantă documentată este „oracolul cu ou” sau „turnarea oului”, în care ceară topită sau albuș de ou se toarnă în apă rece și formele rezultate sunt interpretate (posibil inițial pentru oracol, ulterior pentru vrajă sau diagnostic).

În tradițiile scandinave există practici similare de turnare a plumbului (plumb în apă pentru ghicire). Tradiția populară a „turnării plumbului” (Blei gießen) în ajunul Anului Nou în țările germanofone este posibil un vestigiu sau o continuare a GIES. Practici similare GIES apar în Hoodoo (băi cu sare, pungi gris-gris cu substanțe) și în tradițiile afro-caribeene, însă legătura culturală rămâne speculativă.

Situația surselor

GIES este greu de documentat, deoarece tradiția orală lasă puține surse scrise. Dosarele proceselor de vrăjitorie din Germania și din țările scandinave menționează vrăji nespecifice cu substanțe care ar putea indica GIES.

Tradiția populară a turnării plumbului este documentată în epoca modernă, dar continuitatea sa față de GIES nu este clară. Cercetarea academică dedicată GIES este minimă; tradiția este slab studiată, posibil prea populară pentru a atrage atenția sau interesul academic.

Semnificație actuală / Ființe înrudite

GIES trăiește în magia populară modernă (Hoodoo, Brujería, tradiții germanice ale vrăjitoarelor). Practica turnării plumbului este încă populară în spațiul de limbă germană, în special în noaptea de Anul Nou. Magicienii practicieni moderni experimentează cu variante (turnare de ceară, modele în ulei, aranjamente de sare, turnare de zahăr).

Ideea de bază că tiparele substanțelor fizice pot purta efecte magice sau pot dezvălui viitorul este universală, inclusiv în practicile asiatice (Feng Shui, magie populară chineză cu orez sau foc). Practici înrudite sunt magia simpatetică (păpuși voodoo), magia populară în general, citirea omenurilor și divinația.

Etimologie și uz lingvistic

Termenul „Gies” (înrudit cu „Guss”, „gießen”) desemnează în credințele populare germanice o formă concretă de magie simpatetică: vărsarea rituală a unei substanțe (apă, lapte, vin, sânge) cu scopul obținerii unui efect magic.

Tradiția este larg atestată în limbile germanice; englezescul „to spell”, „to charm” au rădăcini înrudite; textele de credințe populare germane din secolele XV-XVIII folosesc „Gies”, „Gus” sau „Gussel” ca denumire. Dicționarul bavarez al lui Schmeller și Dicționarul concis al superstițiilor germane (Bächtold-Stäubli, 1927, 1942) sunt cele mai importante surse lexicale.

Forme de practică

Tradiția Gies cunoaște mai multe forme de practică: Schutz-Gussel (de exemplu, turnarea apei peste pragul ușii pentru a respinge influențele dăunătoare), Heil-Gussel (turnarea apei peste un bolnav cu formule însoțitoare), Wunsch-Gussel (cu un conținut concret de dorință). Practica este documentată în colecțiile de magie populară din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, adesea ca formă mixtă cu alte practici de magie populară, afumări, plasare de amulete, rugăciuni de invocare.

Stratul de profunzime din istoria religiilor

Tradiția Gies se înscrie din perspectiva istoriei religiilor într-o linie largă de practici de libație, atestate în aproape toate religiile antice: libația greacă și romană, libațiile de la templul iudaic, ofrandele de apă mesopotamiene.

Tradiția germanică Gies nu este în acest sens o invenție târzie, ci continuarea unei forme de practică indoeuropene care s-a accentuat în mod specific în credințele populare germanice. West, „Indo-European Poetry and Myth” (Oxford 2007) oferă o privire de ansamblu asupra tradiției libației la nivel intercultural.

Stadiul actual al cercetării

Elaborarea științifică a magiei populare germanice este delicată din punct de vedere metodologic; multe surse sunt distorsionate prin persecuția vrăjitoarelor, revizuite de colecționarii romantizanți ai secolului al XIX-lea sau pur și simplu pierdute.

Cercetarea mai recentă în domeniul etnografiei (Eva Labouvie, „Verbotene Künste”, 1992; Wolfgang Behringer în „Witches and Witch-Hunts”, 2004) a elaborat o imagine mai nuanțată. Pe iWell Guard raportăm despre Gies ca formă de practică a magiei populare fără judecată de valoare; aprecierea etică este responsabilitatea fiecărui practicant în parte.

Literatură de referință (Știința comparată a religiilor):

Alte lucrări de referință în lista bibliografică.

iWell Guard și tradițiile de protecție

În toate culturile documentate pot fi identificate obiecte de protecție pe care oamenii le purtau asupra lor, de la amulețele Pazuzu din Mesopotamia la Hamsa în zona mediteraneană, la Mezuzah pe stâlpii ușilor evreiești și la medaliile creștine de protecție. iWell Guard preia această tradiție într-o arhitectură materială contemporană: fabricat în Germania, 41 de straturi, aur veritabil, platină, argint. Drept de returnare în termen de 30 de zile.

Experiențele personale pot varia. Nu este un dispozitiv medical. Nu constituie o promisiune terapeutică.