Shinigami este un spirit al tradiției japoneze.
Nu este un kami străvechi, ci un sol al morții din epoca Edo. Fișa de identificare îl prezintă ca sol al morții preordonate.
Shinigami este un spirit al morții japonez care însoțește oamenii spre moartea lor preordonată. Spre deosebire de kami-ii cei vechi din Shinto, el este o figură recentă și sintetică, apărută din concepțiile budiste despre moarte și din imaginea Morții cu coasa, transmisă prin contact cu Occidentul.
Ca spirit, nu ca zeu clasic, el întruchipează moartea ca parte a unui ciclu natural: mai puțin un individ înfricoșător, cât un proces personificat, de care în textul rakugo poți scăpa chiar și prin viclenie.
Tip: Spirit al morții personificat, fără cult propriu
Origine: Epoca Edo japoneză, fuziunea concepțiilor budiste despre moarte cu imaginea occidentală a Morții cu coasa
Texte: Teatrul de păpuși și literatura narativă a epocii Edo, printre altele textul rakugo Shinigami
Perioadă: Secolele XVIII-XIX până în prezent
Înfățișare: neunitară, fără imagine clasică fixă, în reprezentările moderne asimilată în general cu Moartea cu coasa
Relativ recentă: primele atestări provin din epoca Edo a secolelor XVIII și XIX, o origine clasică și veche lipsind.
Apărut în context literar și teatral, astăzi răspândit masiv mai ales prin manga și anime.
Bine documentată pentru geneza modernă a figurii, însă un cult clasic și vechi lipsește: Shinigami rămâne o figură recentă, de factură literară și teatrală.
Japoneză: shi înseamnă moarte, kami sau gami zeu sau spirit: Shinigami este zeul morții sau spiritul morții. Termenul nu aparține vocabularului vechi al Shinto-ului, ci desemnează de la bun început figura mai recentă și sintetică a epocii Edo.
Înfățișare
Shinigami nu este un zeu în sens clasic, ci un proces personificat. În literatura epocii Edo apare mai degrabă ca o putere invizibilă și seducătoare, iar în imaginea modernă s-a contopit cu Moartea cu coasa occidentală.
Acțiune
El îi conduce pe oameni spre moartea lor preordonată și poate îndemnă la sinucidere sau la dublă sinucidere. În textul rakugo Shinigami poate fi ocolit prin viclenie, ceea ce arată că este mai puțin un agresor activ și mai degrabă un executant al destinului.
Principalele aspecte ale spiritului morții, privire de ansamblu.
Figură recentă, situată în afara panteonului vechi Shinto, apărută în teatrul de păpuși și în narațiunile epocii Edo.
Muribunzii și cei sortiti morții, pe care îi conduce spre moartea preordonată.
Imagine neunitară, fără formă clasică fixă; în înțelegerea modernă, de regulă contopită cu Moartea cu coasa occidentală.
Executant al destinului preordonat, care poate îndemna și la sinucidere sau dublă sinucidere.
Ritual funerar budist general; în textul rakugo Shinigami poate fi păcălit pentru scurt timp prin viclenie și formule magice.
Numele Shinigami combină shi, moarte, și kami sau gami, zeu sau spirit, și înseamnă zeul morții sau spiritul morții. Figura nu aparține panteonului vechi Shinto: termenul apare abia în epoca Edo, în teatrul de păpuși și în narațiunile despre dublă sinucidere și posesiune.
A luat naștere din amestecul concepțiilor budiste despre moarte, printre care figura demonului morții Mara, cu imaginile Morții cu coasa transmise din Occident în urma contactelor tot mai frecvente. Shinto-ul cunoștea deja în Izanami o zeiță a morții, însă Shinigami este o creație populară mai târzie.
Shinigami este extrem de prezent în manga și anime: ca Ryuk și alte personaje în Death Note, ca paznic al sufletelor în Bleach și în opere precum Soul Eater. Death Note este considerat exemplul definitoriu al receptării moderne a lui Shinigami.
Din perspectiva științei religiilor, Shinigami se încadrează ca spirit și proces personificat, nu ca kami clasic. El reprezintă un caz model de sincretism religios, în care elemente budiste, occidentale și populare se contopesc într-o figură nouă a epocii Edo și a modernității. Un cult clasic și vechi lipsește, figura rămânând recentă și de factură literară-teatrală.
Shinigami este o figură recentă și literară; un cult apotropaic propriu nu s-a dezvoltat. Se aplică modalitățile budiste generale de raportare la moarte: apa sfințită, tămâia și sutrele însoțesc trecerea, alături de priveghiul cu lumânări și acceptarea ciclului în care moartea este integrată. În textul rakugo, Shinigami este păcălit pentru scurt timp prin viclenie și formule magice, însă acesta este un motiv narativ, nu un ritual.
Shinigami este strâns legat de Moartea cu coasa occidentală, care a contribuit la conturarea figurii moderne. Înrudit este bretonul Ankou, solul morții cu căruța, apoi zeul grec al morții Thanatos și judecătorul lumii de dincolo budist-hindus Yama sau Enma, precum și demona morții Mara. În interiorul Japoniei, Shinigami se situează alături de spiritul răzbunător Onryo și de spiritul răzbunător cu conotații politice Goryo, față de care se distinge clar ca executant mai degrabă neutru al destinului.
Este Shinigami un zeu japonez vechi?
Nu, el este o figură recentă a epocii Edo, apărută din concepții budiste și occidentale.
Este identic cu Moartea cu coasa?
Înrudit și influențat de aceasta, dar nu superpozabil: în cazul lui Shinigami, moartea este percepută mai degrabă ca un ciclu natural.
Poți scăpa de el?
Doar ca motiv narativ, de pildă prin viclenie în textul rakugo; un cult apotropaic real nu există.
Legături interne recomandate:
Alte lucrări de referință în lista bibliografică.
Ca spirit al morții japonez, Shinigami este mai presus de orice un sol al morții fără cult vechi, suficient de recent pentru a continua să trăiască astăzi în manga și anime, și totuși inevitabil ca moartea însăși pe care o întruchipează.
Împotriva influenței sale, tradiția interculturală menționează următoarele mijloace de protecție:
Comparați în busola de protecție →Mijloace de protecție recomandate
Cel mai simplu mijloc de protecție din această colecție: 41 de straturi din aur veritabil 999, platină, argint și siliciu, fabricat în Ruhla/Thüringen. Nu necesită activare, nu este legat de o anumită persoană și acționează într-o rază de aproximativ 50 de metri, chiar și fără a fi purtat.
Cumpărați pandantivul de protecțiePandantivul de protecție în detaliu
Ființe înrudite

Svarožič (Zuarasici), zeul slav al focului și fiul lui Svarog. Origine, templul de la Rethra și î...

Kagutsuchi, zeul japonez al focului, a cărui naștere a ucis-o pe Izanami. Origine, sărbătoarea îm...

Bergsrå, spiritul feminin al muntelui și păzitoarea minei în Scandinavia. Origine, motivul revela...

Ognjena Marija, Maria cea Înflăcărată din credința populară slavă de sud. Origine, sărbătoarea ei...

Phi Pop, spiritul de posesiune din Thailanda care devorează organele interne. Origine, mecanismul...

Niltsi, Vântul Sacru al navajo. Origine, principiul vântului dătător de viață și încadrarea din p...