Practicile magice însoțesc omenirea de când există surse scrise. Vrăji dăunătoare, farmece de dragoste, consultarea morților, interpretarea semnelor – fiecare cultură a dezvoltat propriile procedee pentru a acționa asupra invizibilului. Acest lexicon oferă o privire de ansamblu din perspectiva științei religiilor asupra celor mai importante practici, obiectiv și fără judecăți de valoare.
Această pagină oferă o privire de ansamblu asupra ritualurilor magice din culturi diverse.
Practicile magice sunt documentate în numeroase și totodată extrem de variate culturi din multe epoci, de la magia templelor egiptene până la curentele contemporane.
O practică magică este un procedeu reglementat care, într-o tradiție, este considerat eficace pentru a acționa asupra oamenilor, evenimentelor sau entităților. Ipoteza de eficacitate variază de la efectul magic direct până la rugăciunea religioasă și autoconfirmarea psihologică. Din perspectiva științei religiilor, astfel de procedee sunt descrise ca factualități culturale consistente, fără judecată moralizatoare și fără nicio afirmație privind eficacitatea lor obiectivă.
Din perspectivă religioasă-etnologică, se disting în linii mari: magia dăunătoare (precum vrăjile dăunătoare și Gies), magia de influențare (farmecele de dragoste, filtrul de dragoste), lucrul cu entități (invocarea, necromantia) și procedeele divinatorii (numerologia, geomanția). Majoritatea practicilor pot fi atribuite simultan mai multor categorii.
Etnologia religioasă clasică a încercat să descrie logica internă a unor astfel de procedee. James George Frazer a distins în „Creanga de aur" două principii fundamentale: magia prin similitudine, care pornește de la premisa că asemănătorul produce asemănătorul, și magia prin contact, care presupune o acțiune la distanță prin intermediul lucrurilor cândva unite, precum fire de păr sau articole de îmbrăcăminte. Marcel Mauss a deplasat perspectiva de la acțiunea individuală la comunitate și a descris magia ca reprezentare colectiv împărtășită. Aceste modele sunt astăzi considerate istorice, rămânând însă utile ca grile descriptive pentru a evidenția tipare recurente dincolo de granițele culturale.
Delimitarea magiei de religie este una dintre cele mai vechi dispute ale domeniului. Frazer situa magia într-un stadiu timpuriu, anterior religiei; cercetările ulterioare au respins această ierarhie. Émile Durkheim le separa după forma socială: religia leagă o comunitate, în timp ce acțiunea magică urmează mai degrabă relația de tip client între specialist și cel care cere sfatul. Bronisław Malinowski, la rândul său, a subliniat locul practic în viața cotidiană și a arătat că procedeele magice apar mai frecvent acolo unde rezultatul unei întreprinderi rămâne incert.
Știința religiilor contemporană renunță în mare măsură la o linie de separare netă. Ea tratează magia, religia și formele timpurii ale cunoașterii naturii ca modalități interconectate de a face lumea accesibilă. Termenul „magie" este folosit în acest lexicon ca termen generic cultural-istoric, nu ca judecată de valoare. El desemnează un comportament uman documentat, fără a formula vreo afirmație despre eficacitatea sa obiectivă.
În lexiconul iWell Guard se găsesc în prezent douăsprezece articole detaliate despre practici. Fiecare intrare situează practica în context istoric, identifică sursele centrale și trimite la entități înrudite:












Practicile magice rareori există în izolare. Cine se interesează de vrăjile dăunătoare găsește context la ființele infernale și la demoni; necromantia trimite la spirite și solii morților, invocarea la Goetia. Sub aspectul protecției, domeniul se conectează cu simbolurile de protecție.
Practicile pot fi situate și cronologic. Cele mai vechi atestări provin din textele rituale ale Mesopotamiei și Egiptului, în care procedeele dăunătoare și cele apotropaice sunt deja clar denumite. Antichitatea și Antichitatea târzie consemnează practica în tăblițe de blestem și în papirusurile magice grecești. Evul Mediu european și epoca modernă timpurie interpretează aceleași procedee tot mai demonologic, ceea ce atinge un trist apogeu în procesele de vrăjitorie. Abia știința religiilor din secolul al XIX-lea și al XX-lea eliberează practicile de contextul persecuției și le descrie ca obiect al cercetării sobere.
Domeniul tematic este completat în permanență. Sunt prevăzute articole suplimentare despre procedee divinatorii, despre magia prin similitudine și despre practici specifice unor regiuni. Sugestiile pot fi trimise prin pagina de contact.
iWell Guard se înțelege pe sine ca un instrument de referință, nu ca un ghid practic. Practicile descrise aici sunt documentate și situate în context cultural-istoric, ca informație despre reprezentările umane de protecție și de influențare. Amuleta de protecție iWell Guard se înscrie în latura apotropaică a acestei tradiții, fără a fi ea însăși o practică magică.
Acest lexicon descrie practici magice din perspectiva științei religiilor. Prezentarea nu constituie un ghid de acțiune și nici o recomandare. Termeni din știința religiilor precum „vrajă", „blestem" sau „demon" sunt utilizați ca termeni cultural-istorici.
În toate culturile documentate, practicile dăunătoare și cele protectoare coexistă – acolo unde existau vrăji dăunătoare, exista și apărarea împotriva lor. iWell Guard preia latura apotropaică a acestei linii multimilenare într-o arhitectură materială contemporană, fabricat în Germania, 41 de straturi, aur veritabil, platină, argint. Drept de returnare în termen de 30 de zile.
Experiențele personale pot varia. Nu este un dispozitiv medical. Nu constituie o promisiune terapeutică.