Prin ritualuri de protecție și invocări, etnologia înțelege un grup de practici care nu se întemeiază pe un obiect material, ci pe acțiune, cuvânt sau gest.
Spre deosebire de o amuletă, care se poartă, sau de o linie de sare, care se trasează, un ritual de protecție își manifestă efectul transmis prin tradiție în însuși actul săvârșirii: în rostirea unei formule, în trasarea unui cerc, în îndreptarea unei rugăciuni către o ființă protectoare. Acțiunea în sine este considerată în aceste tradiții nucleul eficace, nu un obiect care se păstrează ulterior.
Acest tip de mijloc de protecție este atestat în toate culturile documentate. De la formulele de incantație de pe tăblițele cuneiforme babiloniene, trecând prin descântecele germanice de la Merseburg, până la rugăciunile de protecție din cărțile creștine de gospodărie, se întinde un fir continuu: oamenii s-au adresat cu cuvânt și gest împotriva a ceea ce percepeau ca amenințare. Forma și conținutul diferă considerabil, însă principiul de bază rămâne același.
Ceea ce unește diferitele ritualuri de protecție este logica lor de transmitere: eficacitatea este considerată condiționată de anumiți factori, și anume de forma corectă a executării, de autoritatea celui care rostește sau de referința la o putere superioară.
O formulă de alungare rostită greșit este considerată, în majoritatea tradițiilor, lipsită de efect sau se întoarce împotriva celui care o rostește. Formula trebuie să fie corectă, intenția trebuie să fie clară, iar de cele mai multe ori trebuie implicată explicit o instanță superioară, fie un nume divin, o figură îngerească sau o autoritate ancestrală.
O altă trăsătură comună este distincția dintre respingere și invocare. Ritualurile de respingere se îndreaptă direct împotriva unei ființe sau forțe percepute ca ostile: ele urmăresc să alunge, să lege sau să țină la distanță.
Invocările, în schimb, se adresează unei ființe protectoare și cer sprijin. În practică, cele două forme se întrepătrund, deoarece multe formule cheamă simultan un spirit protector și resping o sferă malefică.
Cele cinci pagini de detaliu ale acestei categorii acoperă cele mai importante forme pe care le disting tradiția și etnologia.
Cercul de protecție este una dintre cele mai vechi și mai răspândite forme de protecție rituală. În tradiție, cercul trasat sau marcat este considerat o graniță pe care ființele dăunătoare nu o pot traversa. De la ritualurile de protecție grecești, trecând prin practica islamică, până la magia europeană din epoca modernă, cercul apare ca spațiu delimitat și sacru.
Formula de alungare reprezintă genul formulelor rostite sau scrise menite să lege, să îndepărteze sau să împiedice o ființă să acționeze. Tradiția cunoaște formule de alungare pentru demoni, spirite, deochi și demoni ai bolii. Forma și structura acestor formule urmează, în multe culturi, aceleași tipare retorice: numire, poruncă, autoritate.
Descântecul este o practică deosebit de bine documentată în spațiul german, în care se rostesc formule transmise prin tradiție pentru a îndepărta influențele dăunătoare asupra persoanei sau animalului. Se deosebește de formula de alungare prin aceea că vizează mai adesea vindecarea decât simpla izgonire și prin faptul că este legat în mod tradițional de anumite persoane considerate abilitate să practice această artă.
Pagina Invocarea îngerului păzitor este dedicată invocării ființelor spirituale protectoare, atestată în tradiții din întreaga lume. Fie că este vorba despre îngerul păzitor creștin, îngerul păzitor islamic, Ishta-Devata hindus sau spiritul protector al tradițiilor indigene: ideea de a cere sprijinul unei ființe puternice este aproape universală.
Protecția casei cuprinde, în fine, ritualurile care iau sub ocrotire nu o persoană, ci un loc, ușă, prag, vatră sau clădire. Aceste practici îmbină adesea actul ritual cu amplasarea unor obiecte materiale de protecție, constituind astfel o punte spre categoria amuletelor și a simbolurilor de protecție.
În toate tradițiile care transmit ritualuri de protecție se găsește și o conștiință a limitelor acestora. Formulele care nu au fost transmise în întregime sunt considerate pierdute și, prin urmare, lipsite de efect. Invocările rostite fără o atitudine interioară corespunzătoare nu ar fi auzite, potrivit multor tradiții. Cercul de protecție eșuează dacă este deschis înainte ca actul ritual să fie încheiat.
Aceste restricții transmise prin tradiție arată că ritualurile de protecție nu au fost niciodată concepute ca tehnică mecanică, ci ca act de comunicare într-un ansamblu de relații: între om și ființa protectoare, între comunitate și practica transmisă, între cel care săvârșește ritualul și sursa autorității la care se raportează.
Această înțelegere explică și de ce, în culturi care diferă considerabil prin material, limbă și religie, ele sunt structural atât de asemănătoare.
Ritualurile de protecție reunite în această categorie sunt conectate în Compasul protecției cu ființele împotriva cărora sunt folosite conform tradiției. Cine caută ritualuri potrivite pentru un anumit demon, spirit sau ființă va găsi acolo legăturile corespunzătoare direct la intrarea pentru ființa respectivă.
Termeni-cheie înrudiți: ritualuri de protecție ritual de protecție formulă de alungare cerc de protecție înger păzitor invocare.
Ritualurile de protecție transmise prin tradiție mărturisesc încercarea multor culturi de a se adresa invizibilului printr-o practică intenționată. iWell Guard se înscrie în acest gând: reunește simboluri și tradiții de protecție apărute independent în culturi diferite într-un semn purtat.
Aceasta nu înlocuiește nicio tradiție și nicio practică individuală, însă poate servi ca obiect însoțitor pentru cel care caută o legătură palpabilă cu aceste idei de protecție transmise prin tradiție.
Experiențele personale pot varia. Nu este un dispozitiv medical. Nu constituie o promisiune terapeutică.